Microsoft Natural Wireless Laser Mouse 6000

• Produsul este construit în jurul ideii de a nu mai forţa palma să fie ţinută la orizontală. Mouse-ul este foarte înalt şi se apucă mai degrabă din lateral, astfel încât palma să fie aşezată cât mai aproape de verticală. Conceptul este lăudabil, pentru că elimină anumite tensiuni din unii muşchi ai antebraţului. Din ceea ce am putut observa însă, el obligă utilizatorul la o mişcare a mouse-ului cu întreaga mână, inducând astfel un efort suplimentar în folosire, mai ales pentru cei care erau obişnuiţi să lucreze din încheitura palmei şi să o odihnească pe birou. De asemenea, mai ales în perioada de acomodare, dacă nu este ţinut conform indicaţiilor oferite de producător, mouseul poate să devină chiar mai incomod decât unul clasic. Ca impresie personală, din perspectiva unei utilizări ergonomice, am fost mai mulţumit de un trackball ergonomic decât de mouse-ul de faţă.

• Concluzie: Este un produs bine lucrat (inclusiv din punct de vedere al fabricaţiei), dar din experienţă putem spune că nu va atrage decât un număr relativ mic de utilizatori, care sunt dispuşi să treacă printr-o perioadă de adaptare.

  Rezoluţie: 1000 PPI (Points Per Inch)

  Rază de acţiune wireless: 1,83 metri

  Autonomie specificată: 6 luni, pentru baterii alcaline

Colin McRae Rally : Dirt

Producător: Codemasters Platformă: PC Gen: Driving Data lansării: 15-Jun-2007 Jocuri similare: Colin McRae Rally 04, Colin McRae Rally 2005, Richard Burns Rally Cerinţe de sistem: CPU 3GHz, 1GB RAM, Video Card with 256MB

• Seria Colin McRae şi-a făcut debutul în 1998 şi de atunci a trecut peste schimbări de tehnologie, platforme de joc, concurenţă puternică şi chiar peste câteva decizii discutabile de licenţiere şi gameplay. La doi ani şi jumătate după Colin McRae 2005, Codemasters a folosit o altă abordare pentru venerabil serie, DiRT fiind într-adevăr surpinzător.

• Primul lucru pe care îl remarci este motorul grafic fenomenal. DiRT arată extraordinar şi această impresie se manifestă şi după câteva zeci de ore de joc. Pur şi simplu nu m-am putut sătura de modul în care apa şi praful sunt împroşcate de roţi, m-am oprit şi am admirat peisajul din vârful munţilor şi am condus cu camera focalizată pe partea din faţă a maşinii pentru a admira superba modelare a acesteia (chiar dacă asta însemna că ieşeam de pe traseu la fiecare 3 secunde).

• Există un anumit lucru când vine vorba de grafică, element urât mai ales de către fanii hardcore: jocul nu trebuie să fie niciodată prea strălucitor. Această caracteristică îl face, în general, în opinia acestora să pară „prea lustruit”, „nerealist” şi chiar „comercial”. Da, înspăimântătorul „comercial”! Maşinile şi mediile de joc din DiRT reflectă într-adevăr un pic prea multă lumină, dar o fac aşa cum uneori o femeie frumoasă foloseşte prea mult machiaj: există tentaţia de trece cu vederea excesul de mascara dacă ochii acesteia sunt superbi sub acesta. În afară de această folosire un pic prea accentuată a HDR-ului, spre cinstea producătorilor, jocul arată aproape la fel de bine ca în screenshot-urile date publicităţii.

• Această opulenţă grafică are totuşi un preţ, jocul rulând destul de greu când se folosesc rezoluţii şi detalii ridicate. Încercarea de a folosi configuraţia Ultra afişa iniţial un mesaj de eroare referitor la cantitatea de memorie de pe placa video, ceea ce nu vezi în fiecare zi pe un 8800 GTS cu 320 MB. Această problemă a fost rezolvată ulterior prin patch-ul 1.1, dar creşterea de performanţă nu a fost foarte mare. Chiar şi aşa, jocul este jucabil în secţiunile de luptă cu timpul, dar cursele în care apar alţi concurenţi sunt cimitirul framerate-ului şi trebuie scăzute detaliile pentru a vedea mai mult decât un slideshow. Versiunea de PC este, aşa cum ne-am obişnuit de la alte câteva titluri, o portare de pe Xbox 360, un lucru care poate explica cel puţin în parte problemele întâlnite la rulare, deşi există şi pe console probleme la startul unei curse în care sunt afişate 9 maşini în acelaşi timp.

• Sunetul pe de altă parte oferă sentimente confuze. Cel al motorului este bine redat şi variază frumos în funcţie de poziţia camerei, intensificându-se în interior, dar există anumite bug-uri ca de exemplu faptul că uneori lovirea unui semn de circulaţie se soldează cu generarea unu sunet care poate fi auzit chiar şi după 30 de secunde şi la o distanţă mare de locul incidentului. Voice acting-ul nu este rău, dar scenariştii erau probabil beţi morţi când au scris textul. Imaginaţi-vă că îmi aranjez cu grijă fiecare aspect al maşinii, folosesc o minune a tehnicii de 950 cai putere/tonă pentru a merge prin unele dintre cele mai dificile tipuri de teren şi la sfârşit primesc un: „Too cool for school!” ? Trecând peste asta, există câteva piese destul de bune care se aud în timp ce te joci prin meniuri şi care nu devin repetitive prea repede.

• Ştiu ce vă gândiţi în acest moment: să nu mai vorbim despre grafică, framerate şi aşa mai departe, ăsta este un joc, nu o demo tehnologic sau un benchmark de placă video. Cum e gameplay-ul? Pe scurt, e distractiv! Există elemente necesare şi care sunt destul de des uitate de producători: te simţi bine când îl joci, poţi să configurezi experienţa să fie cât de dificilă doreşti şi există un nivel ridicat de rejucabilitate. DiRT este cu siguranţă mai „arcade-ish” decât celelalte titluri ale seriei şi decât concurenţa şi asta ar putea îndepărta o parte din grupul ţintă, dar acest lucru este compensat de sentimentul de viteză şi de adrenalina în valuri care se revarsă în corp când te lupţi cu timpul sau cu adversarii.

• Gama largă de tipuri de trasee este de apreciat, acestea variind de la asfalt uscat până la nisip şi noroi. Copacii şi tufişurile nu sunt doar texturi lipsite de viaţă şi acest lucru se aplică şi când vine vorba despre spectatori (spre deosebire de alte jocuri, cei din DiRT fac chiar mai mult decât să aplaude; unul dintre aceştia chiar a făcut câţiva paşi înapoi pentru a evita contactul cu spoilerul Evo-ului meu). Desigur, toate acestea ar fi fără sens dacă principalii actori ai jocului nu ar fi bine prezentaţi: vehiculele sunt superbe, cu toate şurubelele la locul lor şi cu un număr impresionant de poligoane. Poţi admira maşinile şi traseele folosind o multitudine de camere, starurile fiind cele două perspective din interiorul maşinii, care prezintă cadranele funcţionale, turometrul în timp real şi vitezometrul foarte folositor. Şi bineînţeles, pe scaunul "mortului" este prezent copilotul (dacă ar ştii ce îl aşteaptă n-ar mai avea o faţă aşa de calmă).

• Una dintre cele mai impresionante caracteristici ale jocului este sistemul avansat de damage care poate transforma frumuseţe de maşină într-o bucăţică de metal de nerecunoscut. Aproape orice parte a maşinii se poate rupe, fiecare geam sau parte de sticlă se poate sparge dacă i se aplică un anumit tip de presiune, iar deformarea este determinată de viteză, punctul şi unghiul de impact. Damage-ul nu numai că arată impresionant, dar şi afectează puternic modul în care maşina se poate manevra şi sentimentul pe care îl ai când o conduci. Există momente când o singură lovitură poate arunca în aer o roată împreună cu planetara şi asta înseamnă că trebuie reluat de la început traseul. De menţionat că cele cinci niveluri de dificultate contribuie de asemenea la modul în care damage-ul este distribuit.

• Un punct important este cel al controlului şi modificărilor şi chiar dacă în configuraţia implicită maşina pare că alunecă un pic prea mult pe anumite suprafeţe unde acest lucru nu ar trebui să se întâmple, câteva modificări pot duce nivelul de realism ceva mai sus. După cum ne-am aştepta de la un asemenea titlu, configuraţia vehiculelor este foarte complexă şi există o mulţime de opţiuni pe care le poţi experimenta. Pentru şoferii sau mecanicii mai puţin descurcăreţi există explicaţii detaliate pentru fiecare piesă, care arată felul în care se va modifica comportamentul bolidului şi tipul de traseu pentru care respectiva modificare este recomandată.

• AI-ul nu este unul slab şi adversarii controlaţi de computer sunt destul de agresivi cu tine şi între ei. Chiar şi pe configuraţii reduse de dificultate te vor împinge de pe pistă şi te vor lovi din spate dacă frânezi prea puternic. Există de asemenea un sistem interesant împotriva celor care vor să taie curbele. De obicei, dacă eşti în afara pistei pentru o anumită perioadă sau ajungi la o anumită distanţă de pistă vei avea parte de un reset al maşinii. Dar în DiRT nu se întâmplă chiar aşa şi jocul observă când încerci să o iei pe scurtătură şi te penalizează doar când treci peste curbele strânse prin alte locuri decât cele indicate de traseu. Desigur, dacă te arunci de pe un pod sau accelerezi prin pădure vei primi un restart, dar acest lucru este de înţeles având în vedere limitările de design ale traseelor.

• DiRT oferă de asemenea mai multe modalităţi prin care poate fi abordat. Modul de carieră este cel mai atrăgător şi te ţine lipit de tastatură mai mult timp. Este compus din 11 niveluri într-o organizare piramidală; după fiecare cursă poţi câştiga o sumă de bani care variază în funcţie de nivelul de dificultate ales şi există şi un sistem de puncte care va debloca alte curse pe măsură ce progresezi. Banii pot fi folosiţi pentru a cumpăra alte maşini şi selecţia este tentantă pentru că acest mod îţi permite să foloseşti aproape orice tip de vehicul folosit în acest scop, de la maşini moderne şi camioane până la buggy-uri şi chiar vehicule clasice. Un alt mod de joc este campionatul care permite înregistrarea în competiţii naţionale, iar pentru o cursă rapidă se poate folosi modul Rally World în care se poate alege o singură cursă, o combinaţie de curse sau o luptă cu timpul.

• Multiplayerul este partea unde producătorii au cam dat-o în bară. Există moduri pentru joc online şi LAN, dar jucătorii intră într-o „sesiune” unde există un sistem de vot şi una dintre cele 6 piste este aleasă. Pista are o maşină asociată aşa că nu prea poţi să modifici experienţa de joc. Cel mai grav este că nu poţi concura direct cu ceilalţi jucători şi singura interacţiune este faptul că ai o comparaţie a progresului în cursă în timp real la fiecare stadiu.

• Cu toate acestea, Codemasters au scos un produs de calitate. De la modelarea maşinilor şi sistemul de damage, până la multitudinea de trasee, maşini, meniuri frumoase şi muzică de calitate, totul arată ca un produs la care s-a muncit mult.

• Până la urmă, totul depinde de modul în care priveşti jocul. Dacă vrei un simulator serios, poate că DiRT nu este cea mai bună alegere, dar dacă ai nevoie de un titlu distractiv, care oferă multe ore de joc, opţiuni de rejucabilitate şi care arată excelent atunci acesta este ceea ce cauţi. Gândeşte-te la el ca o aventură de o vară: amintiri plăcute, clipe frumoase şi multă distracţie, dar probabil ca nu va fi dragostea vieţii tale.